20 martie 2013

Povestea mea de voluntar – Georgiana Lohan, 21 ani


             Antoine de Saint-Exupery spunea: “Când te dăruieşti primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi începi să te împlineşti”. Sunt îndreptăţită să împărtăşesc opinia cunoscutului scriitor luând în considerare experienţa mea din cadrul Fundaţiei Principesa Margareta a României.
În momentul în care mi-am exprimat intenţia de a face parte din acesta mare familie eram în Italia cu o bursă de studiu. Ceea ce m-a determinat să scriu un mail pe adresa fundaţiei a fost un motiv simplu: dragostea pentru copii, dar şi respectul nemărginit faţă de Casa Regală a României. Am avut şansă în scurt timp să primesc un răspuns promt şi aşa am ajuns să o cunosc pe Cristina - cea care mi-a îndrumat paşii spre a cunoaşte copiii şi mai mult decât atât să mă cunosc pe mine.
           Treptat am înţeles cât de multe am de învăţat de la copii, de la voluntarii vârstnici, chiar şi de la cei care au aceeaşi vârstă ca şi mine. Am învăţat să zâmbesc mai des, să mă joc, şi să am încredere în viitor (aşa cum îmi spuneau adesea copiii, “Avem suficient timp!”).
           Plăcerea de a dărui nu poate fi comparată cu nimic. Dacă timpul mi-ar permite, mi-ar plăcea să fiu zilnic alături de aceşti copii, să îi văd cum îşi desprind rând pe rând aripile, cum învaţă (ghidaţi de voluntari), să zboare.
           Sunt convinsă de faptul că în momentul în care copiii îşi vor alege propriul drum, nu vor uita de sprijinul necondiţionat pe care l-au primit.
           De fapt, adevăraţii beneficiari ai acestui program suntem noi, voluntarii. Noi avem mereu de învăţat, deoarece la fiecare întâlnire primim o lecţie de viaţă.


Un comentariu: