29 mai 2013

Povestea mea de voluntar – Cojocaru Adriana


“ Ma bucur foarte mult ca am ocazia de a-mi exprima gandurile, opiniile, parerile pe care mi le-am format odata cu participarea mea in acest centru, deoarece am asimilat foarte multe cunostiinte, incat vreau sa le impartasesc cu toata lumea!

Incep prin a spune ca am facut parte din acest grup initial ca si practician; mi-am ales acest centru pentru a-mi realiza stagiul de practica obligatorie din partea Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.
Acum, la ceva timp dupa terminarea acestui semestru de practica, imi continui activitatea ca si voluntar, deoarece experientele de care am avut parte au avut o valoare adaugata considerabila, vizibil si in dreptul cunostiintelor pe care a fost nevoie sa le reactualizez in cadrul meditatiilor si temelor, dar si legat de activitatile propriu-zise si lucrul cu copii, fiind o experienta unica pentru mine.

Recunosc, motivatia mea pentru a merge la fundatie este si extrinseca si intrinseca. Extrinseca, deoarece am avut responsabilitatea de a acumula un numar de prezente pentru a promova examenul practic, apoi de asemenea, un numar de ore pentru a-mi obtine certificatul de voluntar, foarte util mai ales dupa terminarea studiilor de licenta find considerat experienta in munca. Intriseca, din mult mai multe motive decat cea extrinseca si anume: Eu am lucrat teme la engleza cu copii, de diferite varste, de diferite niveluri de cunoastere a domeniului si mai ales diferite stiluri de invatare.
A fost destul de greu la inceput, pana am reusit sa ma acomodez cu postura mea de transmitator de cunostiinte, dar si de a crea o legatura cu copii astfel incat sa nu ma vada ca inca o persoana care vine si ii chinuie cu lectii, cu teme ( de parca n-ar avea ei destule) si cu alte pretentii de la ei. De aceea, ce am incercat eu sa fac a fost sa mentin o atmosfera placuta, cu fise de lucru cat mai atractive, colorate dar nu numai sa arate bine, ci sa reuseasca sa raspunda corect la fiecare cerinta. Impreuna am invatat lunile anului, zilele saptamanii, culorile, numerele pana la 20, membrii familiei, iar in perioada sarbatorilor de iarna am invatat cantecele.
 
Oricine aude ce am scris eu la inceput poate sa zica…”mare lucru ce a facut”, insa DA, chiar e mare lucru…si pot sa raspund legand si cu motivatia intrinseca, e mare lucru sa intri in sala, sa ii intrebi pe copii in ce luna suntem si in ce zi, ei sa iti raspunda si sa fii constient ca tu ai reusit sa transmit acele cunostiinte care sunt pentru tot restul vietii.

Am foarte multe de spus, insa las si o parte deschisa astfel incat cine citeste aceasta descriere sa fie motivat, atras  sa vada personal ca nu este fictiune sau cuvinte scrise de dragul de a scrie frumos, este nevoie de ajutor mai mult sau mai putin din partea fiecaruia, deoarece nu este o “munca” (cu ghilimelele de rigoare) degeaba, ci impreuna contribuim la realizarea unui viitor frumos, cu mai multe optiuni celor care nu au fost asa norocosi ca altii si care au nevoie de sustinere in conturarea lor ca si oameni mari!


Ei, impreuna cu noi decid ce fel de oameni vor sa devina!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu