Povestea mea de voluntar, Ani Draganescu

" Sa fac ceva util pentru ceilalti, cat si pentru mine, a fost o dorinta aparuta imediat dupa ce m-am pensionat. Dar realizarea acestei dorinte a intarziat pentru ca nu ma puteam hotari in ce directie s-o apuc. Desigur puteam face ceva ce avea ca finalitate, obtinerea de castiguri materiale, dar atunci simteam ca sunt obligata sa fac acel lucru. Dar eu nu urmaream asa ceva. Eram interesata de alt gen de satisfactii, cele de ordin sufletesc.

Intalnirea mea cu voluntariatul a avut loc in cea mai grea perioada a vietii mele, cand simteam ca nimic nu se mai poate intampla de acum pentru a ma face sa merg inainte. Si totusi ..... s-a intamplat. Am ajuns la Centrul Comunitar "Generatii" al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, in septembrie 2011.

Am gasit aici exact ce-mi trebuia: o atmosfera calda, oameni atenti cu cel de alaturi si gata sa dea si sa primeasca tot ceea ce le face bine celorlalti si chiar lor insasi.

Am gasit aici copiii care cu energia, spontaneitatea si inocenta lor, te fac sa uiti de suparari, de anii pe care ii ai si sa nu mai vrei sa pleci din mijlocul lor.

De cand activez ca voluntar, imi doresc mereu sa pot face mai multe, pentru ca este minunat sa poti vedea fete luminate de zambete in jurul tau, atunci cand esti in mijlocul lor, fie ei copii, tineri sau varstnici, de-o seama cu mine.

Stiam mai de mult ca toata viata trebuie sa inveti si ca poti sa faci acest lucru urmand diferite cai. Aici am experimentat acest lucru. Poti invata de la oricine, chiar si de la un copil. De asemenea, cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult.

In aceasta activitate, totul se face din placere, din placerea de a da si altora din ce stii tu, din placerea de a comunica cu ceilalti, din placerea de a afla lucruri noi de la ceilalti. 

Este o bucurie sa te afli in aceasta "mare familie"."