“ Aventura mea ca voluntar al
acestui centru a inceput in momentul in care am inceput sa ma dezmeticesc si
sa-mi dau seama de ce vreau sa fac dupa terminarea liceului. La sfarsitul verii
anului trecut, putin timid, speriat, dar dornic de a fi alaturi de oameni dragi
care ar putea aprecia putinul ajutor pe care il aveam de oferit, am pasit
pentru prima data in cadrul Centrului Comunitar Generatii.
Imi revine in minte vremea
copilariei de fiecare data cand ma intalnesc cu ei si imi amintesc ca, vedeam
in fiecare adult, pe care-i numeam “copii mari”, un model, si am invatat in
aceste 6 luni sa-mi aleg cu mare atentie cuvintele atunci cand discut cu ei
intrucat orice incurajare sau lucru pe care mi-l spuneau cei mari conta foarte
mult pentru mine.
Pana acum am avut ocazia de a
"lucra" numai cu copiii, neavand inca onoarea de a le cunoaste si pe
senioare insa sper sa o fac cat de curand. Ceea ce inca nu am vazut la acest
centru sunt seniorii (barbati), care sunt sigur ca ar accepta cu drag o
invitatie la o partida de sah alaturi de un seaman. Intotdeauna mi-a
placut sa ascult un varstnic povestindu-si viata si experientele prin care a
trecut deoarece sunt atat de multe lucruri pe care ei le stiu si prin care au
trecut, iar noi, cei tineri, nu. Mereu am considerat ca daca, probabil, s-ar
introduce ca materie scolara “lectiile despre viata”, pe langa matematica,
romana, istorie, ei ar fi cei mai buni profesori. Ne-ar ajuta pe noi, cei care
inca nu am dat piept cu viata reala si ne-am forma o parere despre cum se
“mananca” aceasta.
Oamenii minunati pe care acest
centru ii gazduieste imi readuc zambetul pe buze indiferent de cat de grea mi-a
fost ziua.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu