Lectii de breakdance

Astazi copiii au avut parte de un invitat special care i-a invatat cateva miscari simple de breakdance. Steve Baumann vine din Germania unde danseaza de 10 ani in trupa ShockEffect.

Ora a inceput cu o demonstratie la care copiii au ramas uimiti. Toti isi doreau sa fie invatati exact acele miscari, dar li s-a explicat ca poti ajunge sa dansezi asa dupa luni si chiar ani de antrenament.

Printre ei am descoperit talente pe care nu le cunosteam pana astazi, iar Steve a fost impresionat de Anisia care la doar 10 ani poate face miscari cu dificultate ridicata, fara sa fi facut pana acum breakdance.

Ora s-a incheiat intr-o nota vesela cand cei mici l-au asaltat pe Steve cu intrebari si au incercat sa il invete cuvinte si expresii in limba romana ... "buna", "la revedere", "ce mai faci", "scoala", "enciclopedie" au fost doar o parte din ele.

Compunem poezii...

Andreea are 15 ani si este eleva in clasa a IX a. Ea are o situatie scolara foarte buna iar printre materiile ei preferate se numara: biologia, chimia si matematica. Andreea poate fi caracterizata ca fiind un copil extrem de ascultator si cu mult bun simt. Ea este beneficiara noastra de aproximativ 2 ani si jumatate iar in tot acest timp evolutia ei a fost una foarte buna atat din punct de vedere scolar, cat si personal. Meditatiile au ajutat-o foarte mult in depasirea lacunelor pe care le avea la numite materii, iar socializarea cu ceilalti copii a ajutat-o sa invinga timiditatea si sa exprime intotdeauna ceea ce simte. De curand, am descoperit un talent foarte dragut al Andreei si anume, cel de a compune poezii. Voi posta una dintre creatiile Andreei, care, cu siguranta o sa va aduca zambetul pe buze :).

O poezie haioasa, compusa de Andreea pe care eu am intitulat-o simplu...

"Vis de adolescent"

Prieteni la inceput eram

Cand ieseam, noi ne distram

Lucruri “funny”, noi ziceam

Vorbeam cu tine fara stres

Ajungeam la interes

Totul a inceput in joc

S-apoi s-a transformat in foc

Unul fara altul nu stam

Seara in parc ne plimbam

Cuvinte dulci ne spuneam

Si ne imbratisam.

Stam pe iarba, ne uitam,

Constelatii numaram.

Dintr-o stea apare, hop si Cupidon

Si ne da in ajutor

Un biletel de amor.

Noi doi suntem iubiti

Si de asta suntem fericiti

Unul fara altul n-am trai

Decat cu-o aluzie cred ca as muri.

Povestea mea de voluntar, Ani Draganescu

" Sa fac ceva util pentru ceilalti, cat si pentru mine, a fost o dorinta aparuta imediat dupa ce m-am pensionat. Dar realizarea acestei dorinte a intarziat pentru ca nu ma puteam hotari in ce directie s-o apuc. Desigur puteam face ceva ce avea ca finalitate, obtinerea de castiguri materiale, dar atunci simteam ca sunt obligata sa fac acel lucru. Dar eu nu urmaream asa ceva. Eram interesata de alt gen de satisfactii, cele de ordin sufletesc.

Intalnirea mea cu voluntariatul a avut loc in cea mai grea perioada a vietii mele, cand simteam ca nimic nu se mai poate intampla de acum pentru a ma face sa merg inainte. Si totusi ..... s-a intamplat. Am ajuns la Centrul Comunitar "Generatii" al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, in septembrie 2011.

Am gasit aici exact ce-mi trebuia: o atmosfera calda, oameni atenti cu cel de alaturi si gata sa dea si sa primeasca tot ceea ce le face bine celorlalti si chiar lor insasi.

Am gasit aici copiii care cu energia, spontaneitatea si inocenta lor, te fac sa uiti de suparari, de anii pe care ii ai si sa nu mai vrei sa pleci din mijlocul lor.

De cand activez ca voluntar, imi doresc mereu sa pot face mai multe, pentru ca este minunat sa poti vedea fete luminate de zambete in jurul tau, atunci cand esti in mijlocul lor, fie ei copii, tineri sau varstnici, de-o seama cu mine.

Stiam mai de mult ca toata viata trebuie sa inveti si ca poti sa faci acest lucru urmand diferite cai. Aici am experimentat acest lucru. Poti invata de la oricine, chiar si de la un copil. De asemenea, cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult.

In aceasta activitate, totul se face din placere, din placerea de a da si altora din ce stii tu, din placerea de a comunica cu ceilalti, din placerea de a afla lucruri noi de la ceilalti. 

Este o bucurie sa te afli in aceasta "mare familie"."

Invatam despre Gopo!

Directia Generala pentru Protectia Copilului a organizat un proiect adresat copiilor, prin care acestia sunt informati despre Gopo. Ne-au vizitat si pe noi  si am vizionat filmulete animate (scurt metraje) despre personajul lui Gopo si am primit foarte multe informatii despre marele regizor. Astfel, cei mici au aflat faptul ca Ion - Popescu Gopo a fost creatorul a nenumarate filme de desen animat care il aveau ca personaj principal  pe "omuletul lui Gopo", o creatie proprie care l-a facut celebru si i-a castigat cateva premii nationale si internationale.

Cei mici erau foarte interesati si incantati de filmulete.

Discutam, cantam cu Alina Sorescu!

Am asteptat cu nerabdare aceasta vizita... Invitata noastra nu mai are nevoie de nici o prezentare, insa as vrea sa spun ca seniorii, tinerii si copiii beneficiari ai Centrului nostru au descoperit ieri faptul ca Alina Sorescu nu este doar o cantareata talentata si cu experienta (canta de la varsta de 4 ani), ci inainte de orice Alina este o persoana extrem de modesta, prietenoasa, cu un suflet cald si marinimos.
Nu am vrut sa fie o intalnire formala, de aceea, lucrurile au decurs intr-un mod cat se poate de natural si familiar. Laitmotivul discutiei noastre a fost scoala. Alina le-a vorbit copiilor despre cat de important este acest aspect in alegerea carierei (indiferent de domeniu), iar pentru a ajunge acolo unde ne dorim trebuie sa parcurgem toate etapele scolare si sa obtinem note cat mai bune.
Copiii i-au vorbit Alinei despre visurile lor ("Ce vreau sa devin cand voi fi mare si ce fac pentru asta"), i-au cantat melodiile pe care le invata la corul nostru intergenerational, iar Alina ne-a impartasit din experienta ei cu copiii, alaturi de care lucreaza la Atelierul sau de Muzica si Miscare Scenica. Astfel, am invatat cum sa scapam de emotii si am invatat cateva tehnici de respiratie in timp ce cantam.
La final, Alina le-a pregatit o surpriza beneficiarilor nostri :).

Alina a felicitat-o pe Larisa pentru vocea ei deosebita.

La final, Alina ne-a oferit tuturor postere cu ea si autografe personalizate (a scris o jumatate de ora in continuu :). Multumim din suflet, draga Alina! Esti minunata!

Povestea mea de voluntar: Andrei Diaconescu, 18 ani

“ Aventura mea ca voluntar al acestui centru a inceput in momentul in care am inceput sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama de ce vreau sa fac dupa terminarea liceului. La sfarsitul verii anului trecut, putin timid, speriat, dar dornic de a fi alaturi de oameni dragi care ar putea aprecia putinul ajutor pe care il aveam de oferit, am pasit pentru prima data in cadrul Centrului Comunitar Generatii.

 Nu aveam experienta cu copiii, nu stiam ce sa spun, ce as putea face, cum sa-i ajut, insa ei stiau mai bine de ce au nevoie si nu s-au sfiit sa-mi ceara ajutorul. Fiecare zambet primit, multumirea acordarii unui ajutor neconditionat, neremunerat, insa platit cu experiente placute si bucurii, m-au facut sa ma apropii si mai mult de acesti copii, considerandu-i acum prieteni de suflet. Cele cateva ore petrecute alaturi de ei, in care te rupi de rutina zilnica si te incarci cu energie pozitiva prin zambetele si povestile lor te fac sa-ti dai seama cat de important este sa ai pe cineva care sa te aprecieze pentru ceea ce esti si nu doar pentru ceea ce le oferi.

Imi revine in minte vremea copilariei de fiecare data cand ma intalnesc cu ei si imi amintesc ca, vedeam in fiecare adult, pe care-i numeam “copii mari”, un model, si am invatat in aceste 6 luni sa-mi aleg cu mare atentie cuvintele atunci cand discut cu ei intrucat orice incurajare sau lucru pe care mi-l spuneau cei mari conta foarte mult pentru mine.

Pana acum am avut ocazia de a "lucra" numai cu copiii, neavand inca onoarea de a le cunoaste si pe senioare insa sper sa o fac cat de curand. Ceea ce inca nu am vazut la acest centru sunt seniorii (barbati), care sunt sigur ca ar accepta cu drag o invitatie la o partida de sah alaturi de un seaman. Intotdeauna mi-a placut sa ascult un varstnic povestindu-si viata si experientele prin care a trecut deoarece sunt atat de multe lucruri pe care ei le stiu si prin care au trecut, iar noi, cei tineri, nu. Mereu am considerat ca daca, probabil, s-ar introduce ca materie scolara “lectiile despre viata”, pe langa matematica, romana, istorie, ei ar fi cei mai buni profesori. Ne-ar ajuta pe noi, cei care inca nu am dat piept cu viata reala si ne-am forma o parere despre cum se “mananca” aceasta.

Oamenii minunati pe care acest centru ii gazduieste imi readuc zambetul pe buze indiferent de cat de grea mi-a fost ziua.”

Lectura interculturala

Surprizele se tin lant la Generatii :)! Pe langa numeroasele cadouri primite inainte de Paste, cei mici au avut parte de un moment foarte placut si interesant din partea unui grup de elevi de la Scoala Cambridge, din Bucuresti. Scopul vizitei lor a fost cel de a lectura povesti copiilor si de a discuta pe baza a ceea ce au citit. Astfel, s-au cunoscut, au citit, au jucat sah si...au glumit fiecare in stilul sau cultural :). Foarte interesant atat pentru ei cat si pentru noi!

S-au descurcat de minune si la sah...

Cei mici, si-au exprimat si ei dorinta de a citi. :)